Avortul prin tele-medicină în Uniunea Europeană

Un articol publicat în Jurnalul Internațional de Obstetrică și Ginecologie explorează un set de provocări juridice ridicate de interacțiunea a două tehnologii și serviciile de avort în siguranță. În primul rând, încrederea în mediile online definește potențialul tele-medicinei, care presupune furnizarea serviciilor de asistență medicală în situațiile în care medicul și pacientul se află în locații diferite. În al doilea rând, există deja protocoale eficiente privind tratamentul medical în cazul avortului medicamentos. În combinație, aceste două aspecte fac posibile serviciile de avort tele-medical. Problemele clinice ridicate de această oportunitate medicală au fost luate în considerare pe scară largă, dar problemele de reglementare cu mult mai puțin. Dezbaterile tot mai aprinse privind legea avortului au fost, în mod corespunzător, încadrate în normele internaționale privind drepturile omului. În acest sens există ceva diferit și mult mai puțin explorat. Cum se aplică acest serviciul în cazul în care apare necesitatea să fie prestat unei femei rezidente a unui alt stat, în care avortul este foarte restricționat sau ilegal? Pot rezidenții acestor țări să se bazeze pe legea comerțului transnațional pentru a-și exercita drepturile de a primi servicii de avort tele-medical? Și pot pretinde lucrătorii medicali care prestează aceste servicii să fie protejați prin lege?

În timp ce această discuție ridică probleme care rezonează în alte contexte regionale și alte cadre de reglementare, ne vom concentra pe modul în care aceste probleme pot fi rezolvate în cadrul Uniunii Europene. UE are un set extrem de dezvoltat de reglementări uniforme care legalizează comerțul transnațional și variațiile acestuia privind avortul domestic. În timp ce a existat o tendință progresivă spre o reglementare mai permisive a avortului în Europa, există totuși variații semnificative, cu întreruperea sarcinii la cerere, în limitele de tip gestațional specificate în unele țări (inclusiv Țările de Jos, Suedia și Franța), dar permisă numai în circumstanțe extrem de restrânse în alte țări (cum ar fi Irlanda de Nord, Malta și Polonia). Atunci când serviciile legale de avort locale nu sunt disponibile, femeile vor călători fie pentru a beneficia de aceste servicii în alte țări, fie vor întrerupe sarcinile în afara instituțiilor de asistență medicală. Multe dintre aceste femei vor căuta cumpere online a pastilele de avort.

Pilulele de avort sunt disponibile pe internet de la o serie de furnizori. Unii vor furniza pastilele fără prescripție medicală, iar unele dintre comprimate nu vor conține cantitatea indicată de ingredientul activ. Noi nu luăm în considerare aceste situații, mai mult, ne concentrăm asupra cazului în care pastilele pentru avort sunt eliberate în bază de prescripție medicală de către un medic acreditat, dar care se află într-o altă țară a UE. Acest lucru aduce în prim plan aspectele legale privind libera circulație a medicamentelor și a serviciilor. Atunci când sunt discutate în limba legislației UE, aceste aspecte pot apărea foarte tehnice și îndepărtate de problemele morale fundamentale care le stau la bază.

Acest lucru nu trebuie să ascundă ceea ce este în joc, precum: comportamentul responsabil al lucrătorilor medicali în sprijinirea femeilor – sănătatea reproductivă, rolul adecvat al serviciilor de tele-medicină în a permite femeilor să scape de interdicțiile penale interne care reflectă preocupările morale și religioase pentru protecția embrionilor și viața fetală și respectarea legii UE în asemenea chestiuni morale delicate.

Articolul original poate fi citit aici.