10 august 2021 | Rob Reddick

Ca urmare a pandemiei, în martie 2020 guvernele din Anglia, Scoția și Țara Galilor au relaxat temporar regulile cu privire la avort. Aceasta înseamnă că, în fiecare parte a Regatului Unit, cu excepția Irlandei de Nord, persoanele aflate la începutul sarcinii pot lua pastile pentru avort acasă după o consultație la telefon. Dar, în condițiile în care restricțiile COVID s-au relaxat în mare parte în Marea Britanie, există incertitudinea cu privire la faptul dacă acest lucru va fi permis în continuare.

Înainte de pandemie, pentru ca avortul medical timpuriu să fie legal în Marea Britanie, persoanele trebuiau să meargă la o clinică unde li se administrau două medicamente – mifepristonă și misoprostol. Prima pastilă trebuia luată sub supraveghere, în timp ce misoprostolul se lua mai târziu acasă.

Permisiunea de a lua pastile pentru avort acasă poate face avortul mai accesibil, mai confortabil pentru persoana implicată și mai puțin costisitor. Dar unele grupuri anti-avort susțin că este nesigur și că ar putea crește riscul ca persoanele vulnerabile să fie constrânse să facă avort.

Într-un scurt articol de revizuire din „The Lancet”, am analizat recent etica utilizării medicamentelor pentru avort la domiciliu în timpul pandemiei. Am găsit dovezi clare că „avorturile telemedicale” – așa  cum se numesc acestea – sunt sigure și nu pun persoanele la un pericol mai mare în ceea ce privește complicațiile fizice sau de sănătate mintală. Ca atare, credem că avortul telemedical ar trebui să rămână o opțiune.

Chiar și înainte de pandemie, un număr substanțial de dovezi au arătat că administrarea medicamentelor pentru avort la domiciliu, după o consultare telefonică sau online, a fost sigură și eficientă. Persoanele care au folosit acest serviciu au considerat, de asemenea, că îngrijirea la distanță le-a satisfăcut nevoile.

Din cauza modificărilor aduse legii în timpul pandemiei, totalitatea dovezilor a crescut semnificativ. Datele colectate de la serviciile de avort telemedical recent înființate în Marea Britanie arată că sunt la fel de sigure ca și serviciile prestate în persoană, cu rate la fel de scăzute de urmări negative.

Avortul telemedical prevăzut cu protocoalele de siguranță deja în vigoare – cum  ar fi necesitatea unei scanări cu ultrasunete sau examinarea în persoană în unele cazuri – este la fel de sigur ca și pastilele pentru avort furnizate în clinici. Avortul telemedical poate de asemenea, îmbunătăți siguranța pacienților, permițând oamenilor să aibă acces la pastilele pentru avort prin canale formale – mai degrabă decât să cumpere ilegal online pastile pentru avort.

Un argument adus uneori împotriva avortului telemedical este faptul că consultările ar putea să nu ofere persoanelor vulnerabile ajutorul potrivit de care au nevoie atunci când solicită un avort. Cu toate acestea, problema acestei obiecții este că nu recunoaște faptul că multe persoane vulnerabile nu accesează clinicile de avort atunci când există cerințe ca consultările să aibă loc în persoană, din mai multe motive.

Multe victime ale abuzului declară că nu pot merge la clinicile de avort. Acest lucru se întâmplă fie pentru că nu pot pleca de acasă, fie se tem de reacția agresorului lor, dacă ar merge la o clinică.

Modificările aduse legilor avortului în timpul pandemiei înseamnă acum că aceste persoane au acces la asistență clinică în timpul avortului pe care altfel nu ar fi avut-o. Persoanele vulnerabile ar putea găsi mult mai ușor accesul la tratament atunci când pot avea parte de consultație într-un loc în care partenerul abuziv nu ar întreba unde se află – cum ar fi în propria casă sau în casa unei rude.

Unele grupuri au sugerat că, pentru persoanele vulnerabile, precum victimele violenței domestice, consultarea la distanță este inadecvată, deoarece partenerilor sau familiilor abuzive le-ar fi mai ușor să preseze persoanele să facă avort. Acest argument presupune că victimele abuzului mai degrabă ar dezvălui abuzul sau constrângerea dacă consultarea ar avea loc în persoană.

În multe cazuri, partenerii abuzivi încearcă să participe la întâlniri cu victimele lor, iar victimele declară că nu se simt în siguranță ca să dezvăluie abuzurile – chiar dacă agresorii nu sunt în sală. Ca atare, consultările în persoană nu cresc automat probabilitatea ca o victimă să vorbească cu cineva.

Multe persoane se pot simți chiar mai confortabili discutând despre lucruri sensibile sau dificile la telefon, deoarece se pot afla undeva unde se simt în siguranță sau unde dețin controlul. Sugerăm că consultațiile telefonice pot fi, de asemenea, mai puțin intimidante decât mediile clinice.

Cu o pregătire corespunzătoare, profesioniștii din domeniul sănătății pot identifica semnele unei persoane care poate fi constrânsă în timpul consultării la distanță – cum ar fi ascultarea tonului vocii lor, ascultarea vocilor de fundal sau recunoașterea semnelor de ezitare. Pe măsură ce asistența la distanță devine din ce în ce mai frecventă, această pregătire este din ce în ce mai importantă, astfel încât profesioniștii din domeniul sănătății de orice fel să poată identifica semnele de abuz.

Multe dintre preocupările legate de siguranță se încadrează în ideea că persoanele care solicită avortul sunt inerent vulnerabile. Acest lucru perpetuează stigmatul avortului, văzându-l ca pe o problemă de bunăstare în loc de o procedură medicală de rutină, esențială, la care oamenii trebuie să aibă acces din mai multe motive.

Statisticile arată că una din trei femei din Anglia și Țara Galilor va suporta un avort în viața lor. Este puțin probabil ca consultarea la distanță să diminueze calitatea îngrijirii pentru unii și există beneficii substanțiale pentru majoritatea.

Sursa: The Conversation